Muchia Panseluței

Muchia Panseluței

din Peretele Animalelor - Postavaru

 

        

       Cu o seară înainte, am hotărât, împreună cu Miha și Cip să mergem în Cheile Râșnoavei la cățărat. Nu stabilisem dinainte traseul, însă eu vroiam să mai facem niște trasee scurte pentru antrenament, iar Cip propusese Muchia Panseluței.

       Dimineața mă sună Miha, că au plecat de la ea și vin să mă ia de acasă.

Pe drum deschidem discuția despre ce traseu vom urca și, deoarece Miha și Cip vroiau Muchia Panseluței, am hotărât să o urcam. Miha se apucă să caute descrieri, le salvează în telefon, căutăm și poze...și hai, ca om gasi-o noi.

       Buuuun...ajungem la poale, parcam mașina și plecăm...dar neștiind intrarea în traseu, din descrieri, nu am înteles bine de unde și care e poteca ce duce până la baza traseului, așa ca am bălăurit vreo ora și ceva prin pădure, pâna când, într-un final am găsit poteca și traseul.

Partea bună a bălăurelii e ca la un moment dat am călcat pe ceva, care s-a dovedit a fi un corn de cerb...putin ros, dar drăguț.

Cornul de cerb:

   Și intrarea în traseu:

Undeva acolo se vede scris Panseluța 3B și o săgeată care indică intrarea.

        Ne echipăm și după o foarte scurtă dezbatere pleacă Cip cap de coardă, urmând Miha secund 1 și eu secund 2...am fost leneș tare în ultima perioadă, așa că nu am vrut sa plec cap. 😁

       Primele două lungimi sunt ușoare dar pline cu iarbă.

 Pleaca Cip primul și când ajunge ceva mai sus de coroana arborilor exclama: "Băăă ce frumos se vede de aici"... Bine...s-o vedea frumos, îmi zic. Ajunge Cip, face regruparea, pleacă și Miha și din nou aud: "Uaaaa, chiar că e frumos tareeee". Bai, deja nu mai puteam, vroiam și eu să văd cât de frumos se vede domne de acolo, așa ca dăi și încurajaz-o pe Miha să urce mai repede, să ajung și eu să văd frumusețea. 😁😀

Miha în prima lungime:

Începutul traseului vazut după vreo 20m de urcat:

Șiiii: frumusețeaaa:

În scurt timp ajung și eu în regrupare și uite ce găsesc acolo:

Următoarea lungime arată cam așa:

Și Piatra Mare:

Cip pleacă din nou cap:

 Frumusețea din nou:

       Noi am încurcat Poiana Inului, poiana mare din stânga pozei de unde pleacă poteca spre baza traseului, cu poiana de lângă drum înainte de Poiana Inului.

Cip aproape de capătul lungimii 2:

Și urcă și Miha:

Urc și eu și rezultă asta:

       Urmează lungimea a 3-a, la al cărei capăt, pentru a ajunge în regrupare are o scurtă coborâre.

Cip căutând pitoane în lungimea a 3-a:

       Și lungimea asta e ușurică, dar spre finalul ei e ceva mai dificilă, însă nu exagerat...totuși e 3B.

Ajung și eu în regruparea a 3-a:

       Lungimea a 4-a este cea mai dificilă, așa că am avut puțin "de furcă" cu ea, dar am trecut cu bine. Ultima lungime de coardă (sunt două lungimi, însă cu o coardă mai lungă se pot face dintr-una) este foarte ușoară. Regruparea se face de la un Brad mare, apoi am mai urcat cațiva metri și am ajuns la Fagul de la care se face primul rapel.

Capătul traseului:

Și mai jos, în stânga, e fagul cu rapelul:

       Până jos am făcut 4 rapeluri, folosind o singură semicoardă de 60m - aveam două. Rapelurile se fac printre tufe și coarda se încurcă de multe ori, așa că durează destul de mult coborârea.

Ajungem la grohotișul de la capătul traseului printr-un horn plin de bolovani si tufe:

       Pentru cei care vor merge pe acest traseu: atenție la ultimele două rapeluri, cad foarte multe pietre, date ori de coborârea partenerului/partenerilor, ori de mișcarea corzii. Iar cel care coboară primul riscă sa își zgârie casca destul de serios 😀

      

       A urmat coborârea prin pădure, de data aceasta pe potecă:

Plini de "GLORIE" 😂

       Traseul este ușor, cu un pas destul de dificil pe lungimea a 4-a, dar foarte frumos și merită cățărat. Este foarte friabil, așa că: multă atenție.